ROMÂNIA
JUDETUL TIMIS
COMUNA ŞTIUCA

  Comuna  Ştiuca este situata în judetul Timis, la sud –sud – est de municipiul Lugoj, într-o zona colinara cuprinsa cu aproximatie între 21o 58/  si 21o 59/ longitudine estica si 45o 33/  si 45o 34/ latitudine nordica la o altitudine de 196 m de la nivelul Marii Adriatice. De la centrul de comuna pâna la Lugoj sunt 14,1 km iar pâna la Gavojdia, cea mai apropiata statie de cale ferata, sunt 6,1 km.Între satele comunei sunt distante care variaza între 4-5 km fata de centrul de comuna. Teritoriul în care se afla comuna Stiuca face parte dintr-o regiune mai vasta în care s-au descoperit dovezi ale existentei omenesti înca din cele mai vechi timpuri. Astfel, la Cornea au fost descoperite unelte de silex din paleolitic cu o vechime de 40.000 de ani. Uneltele de piatra cioplita au mai fost descoperite la Visag, la Tincova. Din epoca neolitica de acum circa 7.000 de ani, s-au descoperit dovezi ale existentei omenesti la Ohaba-Mâtnic, Zorlentu-Mare, Caransebes si altele. Comuna Stiuca se afla în zona de raspandire a acestor culturi stravechi.În aceeasi zona s-au descoperit urme ale activitatilor omenesti din epoca bronzului. Din epoca fierului s-au gasit dovezi la Fîrliug, Carasova si în alte localitati.În urma razboaielor dintre romani si daci din anii 101-102 si 105-106, Banatul a apartinut provinciei imperiale Dacia si a început romanizarea acestei provincii. Dupa retragerea romana dintre anii 271-274 din Dacia peste Banat au trecut popoarele migratoare Gotii, Gepizii, Hunii, Avarii si Slavii. Venirea slaviilor, începând cu secolul al VII-lea în aceasta regiune a influentat diverse aspecte ale vietii locuitorilor, mai ales în ramura gospodariei taranesti si a agriculturii si a organizarii politico-administrative, formându-se cnezatele si voivodatele. La venirea maghiarilor, în secolul al 9-lea, în Banat exista voievodatul lui Glad si a urmasului sau Achtum, cu capitala la MORISENA – Cenadul de astazi.Dupa înfrângerea ultimului voievod, Banatul cade în mâinile regelui maghiar Stefan cel Sfânt.

  Teritoriul comunei Stiuca va apartine comitatului de Caras care este atestat documentar înca din secolul al 13-lea.Au urmat invaziile tatarilor, dupa care, în secolul al 15-lea a aparut pericolul turcesc. Împotriva turcilor au luptat Ioan de Hunedoara si Matei Corvin.Dupa rascoala lui Gheorghe Doja, statul maghiar slabit nu a mai putut tine piept atacurilor turcesti.Dupa înfiintarea Pasalâcului turcesc de la Buda, în anul 1552, cea mai mare parte a Banatului cade în mâna turcilor, constituindu-se pasalâcul de Timisoara. Zona Banatul Lugoj-Caransebes, condusa de un ban, a fost sub suzeranitatea principelui Transilvaniei.Din perioada acestor mari framântari începe istoria localitatilor din comuna Situca.În lucrarea despre Comitatul de Caras, istoricul maghiar Pesty Frigyes situeaza în Lunca Stiuca, în anul 1585, satul Dâmbovita.Dupa izgonirea turcilor, în anul 1717, între numele satelor locuite în Banat, numele satului Dâmbovita nu apare.Fiecare localitate a comunei are istoria sa. Istoria comuna a celor patru sate începe abia din anul 1968, ca urmare a unei reforme administrativ-teriotoriale.Cu permisiunea dumneavoastra le vom lua pe rând si vom continua cu localitatea STIUCA. Aceasta a fost reintemeiata cu colonisti de origine germana, între anii 1784 si 1787 cu denumirea de EBENDORF. Colonistii germani au provenit din diverse regiuni primii fiind originari din Luxemburg, urmati de cei din Wurtembeg, Bavaria si Austria. Mai târziu s-au stabilit si slovaci si germani proveniti din Boemia. Prin scoala si biserica, prin casatorii mixte, slovacii au fost asimilati cu timpul de populatia germana.Domeniul Stiuca-Salbagel a fost o perioada proprietatea baronilor din casa Bruckental.În anul 1786, 60 de familii formate din 214 persoane, majoritatea originari din Luxemburg s-au asezat în localitatea Stiuca. Numele lor sunt amintite de cronicarul Iulius Kohler : Dasinger, Hebel, Lehmann, Maas, Sauer si altii.Din anul 1867, în timpul adminstratiei maghiare, satul a fost numit Csukas. Din anul 1919 satul este numit Stiuca.Începând cu anul 1966, în localitatea Stiuca au început sa se aseze cetateni de origine etnica ucraineana proveniti din judetul Maramures. Primii veniti au fost Beuca Mihai, Anisoreac Ioan si Miculaicsuk Luca.În prezent, majoritatea covarsitoare a locuitorilor pe raza comunei Stiuca este de origine etnica ucraineana circa 1179 de locuitori reprezentând 64,08 % iar pe raza localitatii este de 730 de locuitori de origine etnica ucraineana.

  Localitatea Olosag este atestata documentar din anul 1595, iar dupa alte izvoare rezulta ca satul exista din 1437 sub numele de Olahsag.Satul a fost locuit neîntrerupt de români ortodocsi.Locuitori de etnie ucraineana sunt circa 52 iar locuitori de etnie româna 247.În localitatea Olosag exista o biserica care dateaza din secolul al XVIII-lea si care este monument istoric. În parcul din centrul satului exista o cruce votiva cu inscriptii slavone care, de asemenea, este monument istoric. Populatia localitatii este de 301 locuitori.

  Localitatea Dragomiresti este amintita pentru prima data în anul 1439 cu numele Dragomiresti si Dragomerfalva.Localitatea a fost locuita de români, populatia actuala fiind de origine etnica ucraineana provenind din Maramures. Ucrainenii au început sa se aseze în Dragomiresti începând cu anii 1964- 1966, printre primii veniti fiind Popovici Ilie, Corjuc Dumitru, Tudic Andrei, Smcicas Ioan si altii.În acest sat exista un monument istoric, biserica de lemn din secolul al XVIII-lea, acoperita cu sindrila, în incinta careia se afla interesente picturi votive. Biserica este mai veche, ea fiind adusa pe actualul amplasament în anul 1777 dintr-o alta localitate.În anul anul 1969, din totalul de 511 locuitori, 107 sunt români si 407 ucraineni.În prezent, majoritatea covârsitoare a populatiei este de origine etnica ucraineana, circa 368 de locuitori, români 20 iar populatia totala a localitatii este de 391.

  Localitatea Zgribesti este atestata documentar din anul 1584, în documente legate de un proces al unui nemes local numit Ioan Zgriba.În localitatea Zgribesti exista o biserica ortodoxa care functioneza într-un interesant monument construit în anul 1848 de contele maghiar Erdody. Satul a fost locuit neîntrerupt de români ortodocsi care sunt într-un numar de 269 iar ucraineni sunt circa 29 de locuitori. Populatia totala a localitatii Zgribesti este în prezent de 298 de locuitori.

  În urma recensamântului din anul 2002, populatia comunei Stiuca se prezinta astfel: